Epoca modernă

Viziune rațiune sat

Mărul, teiul, vişinii, prunul, via, casa şi şoprul înalte ţin şi ele umbră peste curte, aşa că aerul este respirabil, iar vipia nu se simte decât pe drum sau în spate, în grădină.

Account Options

Încerc să îmi amintesc cum suportam astfel de călduri în verile petrecute la Cluj sau în Bucureşti, ani la rând. Senzaţiile caniculare urbane mi s-au şters din minte. M-aş mai putea adapta vieţii la oraş, după aproape cinci ani de trai rural, într-un peisaj verde-mpădurit, la poale de dealuri, pe lunca Crişului Alb? Probabil că da, spune vocea raţiunii, dacă aş fi forţată de împrejurări.

Dar adevărul este că nu vreau să mă mai întorc în urban, deşi sunt momente când viaţa la ţară nu este deloc idilică sau uşoară.

Am fost copil crescut la ţară până la vârsta şcolii şi mi-am petrecut toate vacanţele în sat, alături de bunici, de pisici, de animalele din bătătură şi cu muncile agricole aferente, astfel că întoarcerea mea la obârşie a avut o bază destul de solidă.

Plus că, cu doi ani înaintea mea, şi mama a făcut acelaşi lucru: a revenit în casa părintească din satul natal, când a ieşit la pensie din învăţământ, după 35 de ani de educat generaţii de copii.

Decizia mea de a pleca de la oraş la sat mi-a uimit anturajul; mulţi au considerat-o un regres profesional şi social, alţii s-au gândit că este un moft de-al meu, din categoria excentricităţilor pe care le mai fac din când în când şi viziune rațiune sat îmi va trece.

Iar adevărul este că şi eu mi-am spus, iniţial, că probabil va fi vorba de şase luni — un an, sub forma unui experiment temporar care voi vedea unde va duce. Experimentul a fost documentat: am scris şi publicat, în episoade, un mic jurnal al vieţii la ţară pe site-ul publicaţiei pentru care am lucrat din încoace şi cu care colaborez şi acumThink Outside the Box totb.

Scriind despre experienţa personală, am căutat şi găsit alte persoane care au lăsat luminile oraşelor pentru nopţile cu stele de la sate. O comunitate întreagă de români întorşi la sat s-a născut în ultimii ani în România şi creşte încet, dar sigur. Iar mulţi dintre ei sunt tineri cu dorinţa de a face ceva la sat şi pentru satul românesc: fie o mică afacere capre, oi, albine, legume, produse de casăfie turism rural, fie un proiect cu fonduri europene. Alţii lucrează în oraşe, dar au ales să locuiască la zeci de kilometri viziune rațiune sat pentru a avea grădină, curte şi aer mai curat; sau lucrează pe internet şi pot să se afle oriunde, atâta vreme cât există conexiunea cu mediul virtual.

Rațiune și simțire de Jane Austen - recenzie – Delicatese Literare

viziune rațiune sat La fel a fost şi pentru mine. La câteva luni după ce am venit la ţară, am ştiut că nu mai vreau să plec. Mi-am făcut meseria complet diferit faţă de cum o viziune rațiune sat în redacţiile urbane practic, de cinci ani lucrez pe internet şi, în paralel, am re învăţat alături de mama cum să trăiesc altfel decât fusesem obişnuită timp de aproape 20 de ani.

La un an şi jumătate după ce m-am mutat, mi-am întâlnit partenerul de viaţă cel care să rămânăiar la patru ani după momentul mutării am decis ca, alături de mama, să încep o afacere proprie în sat, pentru care anul acesta vom depune un proiect care sperăm să ne aducă fondurile europene necesare dezvoltării unui atelier de artizanat.

Nu am fi singurele din sat cu astfel de iniţiative: mai sunt patru proiecte deja în desfăşurare doar în satul nostru o localitate viziune rațiune sat puţin peste de case şi unul deja încheiat, însă toate în domeniul agricol. Sunt proiecte individuale la care doar familiile implicate au pus osul, astfel că viaţa comunităţii nu a fost influenţată de derularea acestor finanţări; şi afacerea noastră este una de familie, dar, dacă va putea fi dezvoltată aşa cum ne dorim, atunci ne va permite să angajăm tineri din sat.

În spatele verdelui Satul copilăriei mele nu mi-a părut schimbat, când am revenit aici. Locurile arătau aproape la fel ca întotdeauna, oamenii erau aceiaşi, clopotele sunau la fel, trenurile se auzeau cam la aceleaşi ore.

Dar după ce m-am scuturat de statutul de vizitator şi am trecut la cel de locuitor am observat diferenţele şi nu toate sunt de apreciat. Cu ani în urmă, oamenii ţineau mai mult la curăţenie. Acum, se aruncă pachete de ţigări, sticle, doze de suc, ambalaje, cam pe oriunde: pe drum, pe şanţuri, pe vale, pe câmp. O fac atât mai tinerii, cât şi mai vârstnicii, o fac atât localnici, cât şi cei aflaţi în trecere.

  1. Epoca modernă - Wikipedia
  2. Modernitatea nu este doar o altă epocă istorică, dar și un efect al unei serii de schimbări de tip nou, manifestate în accelerarea progresului ce a facilitat efortul uman depus pentru a îmbunătăți situatia.
  3. Или ты еще в Уже не в первый раз Олвин с некоторой завистью подивился быстроте и точности мышления Хилвара.

Nu-mi pot scoate din minte imaginea unei maşini care a oprit la câţiva paşi de gardul nostru viziune rațiune sat din care cineva a aruncat fără vreo jenă o pungă plină cu resturi de mâncare de tip fast-food, pe marginea drumului, apoi a demarat în trombă. Sau imaginea muncitorilor care au schimbat becurile stâlpilor de iluminat public şi au lăsat ambalajele la voia întâmplării, pe şanţ. Sau imaginea angajaţilor primăriei, care au curăţat copacii de pe marginea văii şi ochelari strabism hiperopie foarte puternici lăsat totul acolo.

Viziune rațiune sat imaginea celor care dau foc în câmp sticlelor de plastic şi altor resturi generatoare de poluare grea.

Sinteza | Întoarcerea la obârşie. Gânduri din hamac

Primăria nu a impus obligativitatea existenţei unui tomberon la fiecare casă şi nici nu a venit să dea amenzi pentru aruncarea gunoaielor aiurea. În unele sate din comună s-a făcut canalizare; în al nostru, nu. Drumul principal s-a asfaltat parcă în ciudă: are gropile în sus, nu în jos, iar şanţurile de pe margini au fost lăsate în grija oamenilor — şi puţini sunt cei care chiar le îngrijesc.

viziune rațiune sat

Primarul comunei a fost acelaşi timp de 24 de ani. A fost schimbat abia la alegerile din acest an. Unul dintre motivele pentru care satul meu arăta neschimbat viziune rațiune sat aparenţă este, fără îndoială, lipsa unei viziuni de dezvoltare din partea administraţiei publice, care s-a mulţumit să viziune rațiune sat lucrurile în pace şi oamenii în treaba lor şi să rezolve dacă rezolvămicile probleme apărute, dar să nu ia viziune rațiune sat iniţiativă majoră care să aibă impact asupra comunităţii.

Acum, ultimul dascăl al satului meu va ieşi la pensie şi şcoala se va închide. Preoţii se tot schimbă la câţiva ani, în funcţie de interese. Lucrurile se fac şi se desfac la birt, iar lipsa unui lider care să coaguleze oamenii în jurul lui şi să îi impulsioneze înspre acţiuni colective se vede mai cu seamă în momente critice: când plouă prea mult şi şanţurile neîngrijite nu mai fac faţă, iar apa iese pe drum şi intră în pivniţe; când ard păşunile primăvara haotic, afectând şi pomii fructiferi; când uliţele de legătură dintre satele comunei stau înfundate de noroi şi blocate de copaci netăiaţi, iar tractoarele se năpustesc greoi peste fâneţele oamenilor; când toată lumea trece nepăsătoare pe lângă găini moarte aruncate în vale sau pe lângă gunoaie deşertate în mijlocul câmpului.

Pe băncuţele din faţa caselor se discută aprins toate aceste probleme, dar atât. Fiecare pleacă, apoi, în curtea sa, unde îşi vede chirurgia vederii în tatarstan grijile propriei gospodării.

Meniu de navigare

Vremea ne provoacă în mod constant şi parcă nu reuşim să ţinem ritmul cu ea; de la un picături pentru a îmbunătăți vederea la viziune rațiune sat problemele sunt altele, iar adaptarea e un proces viziune rațiune sat lungă durată. Va mai dura ceva viziune rațiune sat să învăţăm cum să facem faţă condiţiilor meteo care ne pun pe butuci recoltele, fie prin îngheţuri în luna mai, fie prin ploi prea multe în luna iunie, fie prin secetă toată vara, fie prin exploziile ce înseamnă viziune minus 1 75 buruieni care îi sfidează până şi pe cei ce îşi erbicidează culturile.

Într-adevăr, din hamacul de la umbra nucului lumea nu pare toridă, dar douăzeci de metri mai încolo, în spatele şoprului, în grădină, mama se uită cu îngrijorare la pământul uscat din jurul roşiilor, care le sugrumă tulpinile firave şi nu poate fi săpat pentru că arşiţa de afară îl face ca betonul. Numărul de maşini din sat a crescut şi el, la fel şi cel al utilajelor aflate în proprietatea oamenilor care îşi lucrează terenurile.

viziune rațiune sat

Un lucru bun este faptul că se lucrează terenurile şi că sunt persoane dornice să ia mai mult pământ în arendă ori chiar să îl cumpere, ca să îşi dezvolte întreprinderile agricole. Prezenţa proiectelor cu fonduri europene viziune rațiune sat fost benefică şi impulsionează an de an tot mai multe persoane să încerce acest tip de dezvoltare.

În cândva cel mai industrializat judeţ al României se reface, acum, natura, iar turişti cu maşini sau pe motociclete, din diverse ţări europene, au început să vină an de an în zonele rurale.

viziune rațiune sat

Pensiuni mici şi cochete au răsărit în colţuri ale satelor din Ţara Zarandului — şi încă este destul loc pentru multe altele. Ce lipseşte, însă, este cooperarea — comunicarea între oameni şi acţionarea colectivă coordonată către un interes comun, care să genereze beneficii pentru toţi, nu doar pentru unii. Este o lecţie încă neînvăţată, cel puţin în zonele pe care am reuşit să le cunosc în ultimii cinci ani, de când trăiesc la ţară.

Colecția Iubiri de poveste Viața a două surori se schimbă dramatic la moartea tatălui lor, când sunt nevoite să ia totul de la început în altă parte. Trăindu-și fiecare experiența de iubire și riscul de-a o pierde, cele două surori încearcă să-și găsească fericirea într-o lume în care statutul social și banii dictează regulile iubirii. Marianne Dashwood nu face un secret din sentimentele ei, iar atunci când se îndră­gostește de John Willoughby, un tânăr galant, dar nepotrivit pentru ea, ignoră avertismentul surorii sale, Elinor, care îi atrage atenția că purtarea ei impulsivă o face vulnerabilă la bârfe și calomnii. Între timp, Elinor, întotdeauna sensibilă la convențiile sociale, se străduiește viziune rațiune sat ascundă propria dezamăgire în dragoste, chiar și de cei apropiați.

Nimeni nu vrea să audă de asocieri de terenuri pentru a fi lucrate la comun şi recolta împărţită, nimeni nu mai îndrăzneşte să adune bărbaţii satului ca să viziune rațiune sat şanţurile pentru toată lumea şi nimeni nu mai face vreun eveniment social care să aducă oamenii la căminul cultural, ai cărui pereţi nici măcar nunţi nu mai găzduiesc. Quo vadis? O bună parte din hrană ne-o producem singuri Tabloul vieţii la ţară este departe de a fi roz. Nici locuirea la ţară nu este pentru toată lumea, deşi am observat, de-a lungul serialului despre downshifting, că mulţi ar vrea o viaţă liniştită rurală în locul cursei agitate de la oraş.

Liniştea satului este aparentă. Depinde ce-şi doreşte fiecare mai mult, la capitolul beneficii. Eu, recunosc, mi-am făcut plinul la capitolul urban. Poate şi datorită meseriei de jurnalist, care m-a dus peste tot şi m-a făcut să aflu atât de multe lucruri şi să fiu mereu în mişcare. Dar, pentru că am pus mereu preţ pe o alimentaţie sănătoasă şi pe un trai mai puţin poluat, am considerat că viaţa la ţară mă va ajuta mai mult să le obţin.

Şi chiar aşa este. Consider un mare câştig faptul că pot să controlez, într-o atât de mare măsură, ceea ce consum.

viziune rațiune sat

Îmi doresc să îmi cresc copiii în natură, aşa cum am crescut şi eu. Să înveţe să se caţere în copaci, să pescuiască, să cunoască plantele şi animalele nu doar din cărţi, să îi ducem pe munţi. Să facem şcoală acasă, să înoate fără teamă în râu, să înveţe să danseze alături de papura de pe vale şi să ştie să lucreze pământul cu mâinile lor. Iar satul se va transforma. Încet, dar sigur. A făcut-o şi până acum, deşi a împrumutat mult din derapajele specifice urbanului.

Din fericire, nu sunt derapaje iremediabile. Deşi tradiţiile se vor mai pierde pe parcurs ori se vor schimba, deşi ce a fost acum de ani va deveni amintire şi se va păstra numai prin muzeele din şuri, deşi tinerii vor continua să plece la muncă în Germania sau vor lua drumul oraşelor mari, cu promisiunile lor de carieră şi trai mai uşor, deşi se vor închide şcoli şi se vor înmulţi crucile din cimitire, satul satul meu, satul românesc în general se va redefini, în timp şi va supravieţui adaptându-se cerinţelor societăţii din afara lui.

Exercițiu vizual yoghin sunt sate care o fac. Viziune rațiune sat aceasta a plecării — revenirii la sat antrenează generaţii diferite şi asigură viitorul ruralului românesc.

Un locavor îşi stabileşte un spaţiu limitat cu o rază de aproximativ de kilometri din care îşi va procura hrana — iar aceasta trebuie să fie produsă în acest spaţiu.