Ceva ce gândesc în gând

Viziunea se așează totul este vag. Calaméo - Profetiile de la Celestine

Toate celelalte nu fac decât să creeze imaginea unei lumi pline de frumuseţe şi de energie, în care noi ne putem conecta la această energie. Cu cât percepem mai mult frumuseţea, cu atât evoluăm mai More Ea este Viziunea prin care aflăm încotro ne îndreptăm.

Organicismul reprezinta opozitia teoretica la orice salt, încît ultimele lui consecvente elimina culturilor mici orice portita de scapare. Daca gîndirea nationala si politica a României este atît de putin revolutionara, faptul se datoreste unei excesive contaminari organiciste, precum si influentei directe sau indirecte exercitate asupra nationalismului românesc de istoricismul romantic german.

Cu cât percepem mai mult frumuseţea, cu atât evoluăm mai mult. Cu cât evoluăm mai mult, cu atât vibrăm mai sus. A Noua Viziune arată că, în cele din urmă, percepţia şi vibraţia noastră ne vor deschide spre un Paradis care se află deja în faţa noastră.

tabele de testare a vederii w

Doar că nu-l putem vedea încă. De câte ori ne vom îndoi de calea noastră sau vom pierde integrarea în acest proces, trebuie să nu uităm spre ce anume ne îndreptăm, de ce existăm, de ce ne este dată viaţa.

Raiul pe Pământ, pentru asta suntem noi aici. Apoi m-am lăsat pe scaun un moment, gândindu-mă. Ştiam că Charlene era deja înăuntru, aşteptând să vorbim.

Элвин ясно разглядел их и понял, что они значительно выше пригорка, на котором он стоял. Их разделяла страна куда более дикая на вид, чем та, которую они миновали только. Почему-то она казалась пустынной и заброшенной, словно человек не жил здесь уже очень .

Dar de ce? Nu mai auzisem nici un cuvinţel despre ea de şase ani. De ce să apară acum, chiar când m-am hotărât să mă ascund în pădure o săptămână? Am ieşit din camionetă şi am pornit viziunea se așează totul este vag intrare.

În spatele meu, ultima strălucire a apusului se scufunda, aruncând reflexe aurii peste parcarea udă. Totul fusese bine udat de ploaie cu o oră în urmă, în timpul unei scurte furtuni, iar acum seara de vară era proaspătă şi răcoroasă şi aproape ireală în lumina palidă.

O jumătate de lună stătea atârnată deasupra întregului peisaj. Cum mergeam spre intrare, imagini din trecut, cu Charlene, îmi treceau prin minte. Era tot atât de frumoasă, tot atât de energică? Cum o fi schimbat-o timpul care a trecut? Ce trebuia să cred eu în legătură cu manuscrisul de care mi-a povestit — o scriere veche, găsită în America de Sud, despre care de-abia aştepta să-mi povestească?

Totuși cum îți dai seama că ești în locul potrivit? Cum știi dacă nu știi cum să știi? De unde ar trebui să încep?

O să-ti placă la nebunie manuscrisul acesta. Restaurantul era plin de-a binelea. Mai multe perechi aşteptau eliberarea unei mese. Gazda mi-a spus că Charlene era deja la masă şi m-a îndreptat spre o terasă care se afla deasupra sălii principale de mese.

Urcând cele câteva scări care duceau acolo, am băgat de seamă mulţimea care înconjura una din mese. Printre oamenii aflaţi acolo erau şi doi poliţişti. Deodată, poliţiştii s-au întors şi au trecut în fugă pe lângă mine. Cum aproape imediat mulţimea a început să se împrăştie, am văzut şi eu ce fusese în centrul atenţiei: o femeie care stătea la masă… Charlene! M-am grăbit spre ea. A întors capul spre mine cu o expresie zeflemitoare şi trufaşă, cu zâmbetul ei binecunoscut.

Părul ei părea să fie puţin diferit, dar faţa-i era exact aşa cum mi-o aminteam: cu trăsături mici şi delicate, cu o gură generoasă, cu ochi mari, albaştri. Îmbrăţişează-mă prieteneşte. Acum câteva minute m-am dus în sala de aşteptare şi cineva mi-a furat valiza în cât timp am lipsit. Ce prostie! Cei de la mesele vecine mi-au spus că omul acela a intrat, a luat pur şi simplu valiza şi a plecat cu ea.

Poliţiştii i-au luat toate semnalmentele şi au spus că vor căuta în tot aeroportul. Las-o aşa. N-avem prea mult timp, şi vreau să vorbesc cu tine. Am acceptat şi ne-am aşezat la masă.

Chelnerul s-a apropiat cu meniul, am văzut ce oferea, am făcut şi comanda… Apoi am discutat vreo zece-cincisprezece minute generalităţi. Am încercat să minimalizez izolarea e care mi-o auto-impusesem, dar Charlene m-a prins: deveneam vag. S-a aplecat spre mine şi mi-a zâmbit din nou. Am privit-o direct în ochi, viziunea se așează totul este vag fel de intens cum mă privea şi ea.

Am muncit mult, dar acum mă gândesc să-mi schimb cursul vieţii. Credeam că tu şi sora ta aţi fost nevoiţi să-l vindeţi până la urmă. Pământul e aproape de oraş, şi impozitele nu fac decât să crească mereu.

M-a aprobat, cu o uşoară mişcare a capului. Dar de ce mă întrebi? Într-un moment de linişte, ziceri despre ochi și vedere privit-o fix. P a g e 2 - Povesteşte-mi despre manuscris, am spus. S-a lăsat pe speteaza scaunului, ca şi cum ar fi vrut să-şi adune gândurile, şi apoi m-a privit din nou în ochi. Ultima mea misiune a fost în Peru. Cât am stat acolo, lucrând la Universitatea din Lima, am auzit zvonuri despre un manuscris vechi, recent descoperit, dar nimeni n-a putut să-mi ofere detalii, nici măcar departamentele de arheologie şi antropologie.

Când am contactat autorităţile guvernamentale, acestea au negat că ar cunoaşte viziunea se așează totul este vag în legătură cu acest subiect.

restabilirea vederii în Coreea

Cineva, care nu cunoştea nimic în mod direct despre Manuscris, mi-a spus că guvernul se străduia de fapt să facă să dispară acest document, din diferite motive. Mă cunoşti, a continuat ea, sunt o fire curioasă. Când misiunea mea s-a terminat, m-am hotărât să mai rămân acolo câteva zile, să văd ce mai pot afla. La început, fiecare fir pe care l-am urmat părea să ducă spre un drum înfundat, dar mai încolo, pe când luam prânzul într-o cafenea din afara Viziunea se așează totul este vag, am observat că un preot se tot uita la mine.

După câteva minute a gimnastică pentru persoanele cu vedere slabă spre mine şi mi-a spus că mă auzise mai devreme, în ziua aceea, întrebând despre Manuscris.

Nu mi-a spus cum îl cheamă, dar a acceptat să-mi răspundă la câteva întrebări. A ezitat o secundă, privindu-mă cu aceeaşi intensitate. Am întrebat. Ea păru stânjenită pentru moment, apoi, cu o sforţare, a spus: - Preotul mi-a vorbit despre un fel de renaştere a telechinezie și viziune, care va începe foarte încet.

Nu este de natură religioasă, dar e spirituală. Vom descoperi ceva nou despre viaţa omului pe această planetă, despre semnificaţia existenţei noastre şi, spunea preotul, această cunoaştere va modifica dramatic cultura omenirii. S-a oprit puţin, apoi a adăugat: - Preotul mi-a spus că Manuscrisul e împărţit în mai multe părţi, sau capitole, fiecare fiind dedicat unei anume Viziuni a vieţii, unui anume gen de intuiţie. Manuscrisul prezice că în această perioadă fiinţele umane vor începe să aibă şi să înţeleagă aceste intuiţii în mod secvenţial, una după alta, şi astfel ne vom schimba din ceea ce suntem într-o cultură complet spiritualizată pe Pământ.

Ceva ce gândesc în gând

Am dat din cap, ridicând puţin sceptic din sprâncene. Asta-i lumea adevărată. Vezi ceva schimbându-se pe aici? Exact când spuneam aceste cuvinte, o replică furioasă spusă la una din mesele alăturate a ajuns până la noi.

N-am înţeles cuvintele, însă intensitatea vocii s-a auzit în întreaga încăpere, provocând o tăcere adâncă.

Profetiile de la Celestine

Am crezut că era vorba despre un alt furt, dar apoi mi-am dat seama că nu era decât o ceartă. O femeie de vreo treizeci de ani se ridicase în picioare şi îl privea cu indignare pe bărbatul aşezat la masă, în faţa ei.

hipermetropie și miopie a

Problema e că relaţia asta nu merge aşa cum vreau eu. Nu merge!

S-a îndreptat, şi-a împăturit şervetul de e masă şi a ieşit din sală. Charlene şi cu mine ne-am privit unul pe altul, surprinşi de ieşirea aceasta, întâmplată chiar în momentul în care vorbeam de oamenii din încăperea de sub noi.

În sfârşit, Charlene a arătat cu capul spre masa la care bărbatul rămăsese singur şi a spus: - Iată lumea reală care se schimbă. La început nu prea ştim. Conform Manuscrisului, începem să percepem străfulgerări dintr-un tip de experienţă alternativă… Momente din viaţa noastră în laser și viziune ne simţim oarecum diferiţi, mai inspiraţi, mai intenşi.

Dar nu ştim nici ce este această experienţă, şi nici cum să o facem să dureze mai mult, iar când se termină ne simţim nesatisfăcuţi şi obosiţi de o viaţă care devine din nou banală.

E şi ea ca noi toţi. Toţi căutăm mai multă împlinire în viata noastră, şi nu ne împăcăm cu întâmplările care par să ne doboare. Această căutare neobosită a fost în spatele atitudinii de mai întâi eu, viziunea se așează totul este vag a caracterizat deceniile trecute, şi care ne afectează pe toţi, de la Wall Street, până la găştile de cartier. M-a privit ţintă: - Şi când e vorba de relaţii, pretindem atât de să vorbim despre viziune încât aproape că le facem imposibile.

Remarca ei mi-a adus în memorie ultimele mele două relaţii. Amândouă au început cu mare intensitate, şi tot amândouă, într-un an, s-au ofilit. M-am uitat din nou spre Charlene, care aştepta, răbdătoare. Mi-a spus că atunci când ambii parteneri cer prea mult, când fiecare se aşteaptă ca celălalt să vină în lumea lui şi să fie întotdeauna acolo, cu preocupările lui, inevitabil apare o luptă între egouri.

Cuvintele ei m-au atins în plin. Ultimele mele relaţii au degenerat într-adevăr într-o luptă pentru putere. În ambele situaţii ne-am găsit în conflict cu programarea timpului. Ritmul a fost prea rapid. Aveam prea puţin timp pentru punerea de acord a intenţiilor legate de ceea ce urma să facem, unde să mergem, ce interese să urmărim.

Şi aceste intenţii erau mai mereu diferite. Până la urmă, problema care nu sa rezolvat niciodată a fost: cine să viziunea se așează totul este vag, să hotărască o direcţie, măcar pentru o zi.

În final, devenim conştienţi de ceea ce căutăm cu adevărat şi de ceea ce înseamnă o experienţă mai împlinită.

Welcome (back) to my chaos

Şi când prindem ideea în întregul ei, am atins Prima Viziune. Între timp a venit chelnerul cu cina şi am tăcut câteva minute, gustând fiecare din mâncarea celuilalt, în timp ce el turna vinul în pahare. Charlene mi-a zâmbit, şi câteva cute simpatice i-au brăzdat năsucul, în timp ce se întindea peste masă, ca să ia o bucăţică de somon din farfuria mea. Mi-am dat seama cât de bine mă simţeam în compania ei, cât de firesc era totul.

Care este experienţa pe care o căutăm? Care este Prima Viziune? Ea a ezitat, neştiind viziunea se așează totul este vag să înceapă. Dar preotul a formulat-o cam aşa: Prima Viziune apare atunci când devenim conştienţi de coincidenţele din viaţa noastră. S-a aplecat spre mine.

Un comentariu

Despre cursul pe care vroiai să-l ia viaţa ta? Şi să te întrebi cum s-ar putea întâmpla? Apoi, după ce aproape că ai uitat de asta şi te concentrezi asupra altor lucruri, dintr-o dată întâlneşti pe cineva, citeşti ceva sau mergi undeva, şi eşti condus exact către ocazia pe care o doreai. Ei bine, a continuat, după părerea acelui preot coincidenţele de acest fel se întâmplă tot mai frecvent şi atunci când se întâmplă ne izbesc, fiind mai mult decât ne puteam aştepta de la o şansă oarecare.

Apar ca predestinate, programate, ca şi cum viaţa ne-ar fi condusă de o forţă inexplicabilă. Experienţa induce un sentiment al misterului, al aventurii şi, prin urmare, ne simţim mai vii.

fluturii au viziune

Preotul mi-a spus că aceasta este experienţa pe care o cunoaştem într-o străfulgerare, şi pe care încercăm să o manifestăm apoi tot timpul. Cu fiecare zi, tot mai mulţi oameni se conving că această mişcare misterioasă e reală şi că înseamnă ceva, că există ceva care se întâmplă dincolo de viaţa obişnuită, de fiecare zi. Această conştienţă este Prima Viziune. S-a uitat la mine, aşteptând, dar viziunea se așează totul este vag n-am spus nimic.

Prima Viziune e o reconsiderare a misterului care înconjoară vieţile noastre pe această planetă. Trăim aceste coincidenţe misterioase şi, chiar dacă nu le înţelegem încă, ştim că ele sunt reale.

Simţim din nou, ca în copilărie, că există o altă faţă a vieţii, viziunea se așează totul este vag care încă n-am descoperit-o, că există alte procese care se desfăşoară în spatele scenei. Charlene se aplecase mai mult spre mine, gesticulând în timp ce vorbea. Acest comentariu m-a cutremurat. Avea dreptate. A existat o perioadă în viaţa mea când am trăit asemenea coincidenţe şi am încercat să le înţeleg din punct de vedere psihologic.

Dar undeva, pe drum, vederile mele s-au schimbat. Am început să tratez percepţiile de acest viziune de antrenament pentru lectură drept imature şi nerealiste, dintr-un motiv sau altul, şi cu timpul am încetat să le mai observ.